Romanţă fără ecou - Ion Minulescu

Iubire, bibelou de porţelan,
Obiect cu existenţa efemeră,
Te regăsesc pe-aceeaşi etajeră
Pe care te-am lăsat acum un an...

Îţi mulţumesc!...
Dar cum?... Ce s-a-ntâmplat?...
Ce suflet caritabil te-a păstrat
În lipsa mea,
În lipsa ei,
În lipsa noastră?...
Ce demon alb,
Ce pasăre albastră
Ţi-a stat de veghe-atâta timp
Şi te-a-ngrijit
De nu te-ai spart
Şi nu te-ai prăfuit?...

Iubire, bibelou de porţelan,
Obiect de preţ cu smalţul nepătat,
Rămâi pe loc acolo unde eşti...
Să nu te mişti...
Şi dacă ne iubeşti -
O!... dacă ne iubeşti cu-adevărat -
Aşteaptă-ne la fel încă un an...
Un an măcar...
Atât...
Un singur an...

Iubire, bibelou de porţelan!...


vezi mai multe poezii de: Ion Minulescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Iubire , bibelou de porţelan,
Unde-ai plecat şi ai lipsit un an?
Te-am aşteptat, te-am căutat,
M-am prăfuit, m-am curăţat...


Am stat pe-aceeasi etajeră,
Ca din plecarea-ţi efemeră
Când te intorci să mă găseşti
La fel de albă cum doreşti.


Am numărat şi ore, zile , luni,
Ba m-am ferit şi de păuni...
Şi-acum ,când tu ai revenit
Îţi spun cu drag :"bine-ai venit" !

Şi dacă vrei ca să mai pleci ,
Să rătăceşti pe drumuri reci,
Cu dorul pentru Noi ce-l am
Te-oi aştepta încă un an !
Adina Speranta
duminică, 24 mai 2015