Poveste adevărată - Ion Minulescu

Pe când iubeam -
C-am suferit si eu de-aceasta boala -
Iubeam o fata care ma-nsela
Exact ca-n poezia mea:
Romanta celei care-nseala,
A carei eroina era ea!...

Dar într-o noapte eroina mea
Ma parasea - de daruri încarcata -
Si, luându-si martori stelele si luna,
Jura ca pleaca pentru totdeauna
Si n-are sa mai vina niciodata -
Marturisire, vai... adevarata!...

Si iata cum iubita mea,
În noaptea când ma parasea,
N-avea sa-mi lase la plecare
Decât un pat pe trei picioare
Iar în dulapul din sufragerie
Un sfert de cozonac cu nuca
Si-o scobitoare-nfipta-n el -
Simbolul sufletului ei rebel,
Cu care dorul ei de duca
Teatraliza eterna tragedie
A-nselatoarelor ce mor
Neplânse de-nselatii lor -
Exact ca-n poezia mea
A carei eroina era... Ea!...

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Ion Minulescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.