Elan - Ion Barbu

Sunt numai o veriga din marea îndoire,
Fragila, unitatea mi-e pieritoare; dar
Un roi de existente din moartea mea rasar,
Si-adevaratul nume ce port e: Unduire.

Deci, arcuit sub timpuri, desfasur lung tesut
De la plapînda iarba la fruntea gînditoare,
Si blondul sir de forme, urcînd din soare-n soare,
În largul vietii revarsa un trecut.

Din calatoarea unda, din apele eterne,
Îmi însusesc vestmîntul acelor care mor,
Si înnoit si ager alerg – subtil fior –
Prin sali orgolioase ori umede caverne…

Si astfel, în pamînturi croindu-mi vaste porti
Spre ritmuri necuprinse de minte vreodata,
Aduc Înaltei Cumpeni povara mea, bogata
De-atîtea existente si tot atîtea morti.

Adăugat de: Popescu Nicoleta

vezi mai multe poezii de: Ion Barbu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.