Gura îndoielnicelor mele cuvinte - Ioan Flora

Calm mă aşez şi încerc să reconstitui
o situaţie anume.
Altuia să-i atribui cuvântul şi tristeţea,
utilitatea ei.
Altuia,
greul timbru al acestei sume.

Calm te măsor cu viaţa mea curată, cu spusele mele
şi un văl de vină
îşi dezlipeşte picioarele de ceaţa
abia desluşită.
O povară este bucuria altuia
în gura îndoielnicelor mele cuvinte.

Adăugat de: Lucia

vezi mai multe poezii de: Ioan Flora








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.