Între două întunericuri

Autor:Răzvan Poşchin


Adăugat de: Razvan Poschin

marţi, 21 iunie 2016

nu se mai auzea de-un "cu siguranţă", de-un "fii fericit"
ci doar plânsete amare
la morminte, în faţa pâmăntului scormonit de şobolanii înfometaţi
treceau vânturi pe mijlocul străzii şi o miasmă regretabilă cădea precum smoala
pe noi, pe tine cel mort de mult, pe el născut mut, pe ea prostituată nefericită
pe mine corbul cu aripile căzute-n hăuri fără ecou
nu mai eram frumoşi, sufletele noastre s-au zbătut pentru a ieşi
dar au renunţat şi s-au sinucis de frânghiile
unse cu singurătăţile noastre, singurele care străluceau
de la atâta întuneric
că uneori credeai că se dă o luptă apocaliptică între două
întunericuri ce nu-şi au sfârşit
decât la moartea omului


vezi mai multe poezii de: Razvan Poschin


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Singurătate
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: XLIII.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.