INIMA
Miez de întuneric
cu sânge luminează inima
singură singură singură
toate îi sunt împotrivă
nimeni n-o vede știe ajută...
până la capăt
în neîntreruptă tăcere luptă inima anonimă
cu toate morțile
ce năvălesc de peste tot...
alergător de cursă lungă, inima,
de nimeni aplaudat,
fără surle și chimvale,
învinge continuu –
etern nous în dar vieții --
izvor a tot și toate
bate inima bate
Pânza de păianjen este, de obicei, ţesută într-un colţ liniştit. Firele pânzei sunt lipicioase. Ele se mişcă de fiecare dată când o insectă este prinsă în ele, astfel păianjenul ştie când să vină să îşi mănânce prada.
vezi mai multe poezii de: Raul Constantinescu
Detalii poezie:
Distribuie pe: