Cântece în exil IV - Ingeborg Bachmann

Frig ca nicicând s-a strecurat.
Detașamente în zbor au venit peste mare.
Golful, cu toate luminile, s-a predat.
Orașul a capitulat.

Nevinovat sunt și captiv
în subjugatul Napoli,
unde iarna
pe Posilip și Vomero la cer îi ridică,
unde fulgerele ei albe fac ordine
printre cântece
și tunetele ei răgușite
le pune în drepturi.

Nevinovat sunt, și până la Camaldoli
pinii ating norii;
și fără consolare, pentru că palmierii
nu sunt așa curând scorojiți de ploaie;

fără speranță, pentru că nu trebuie să scap,
chiar de peștele își zburlește grijuliu aripioarele
și pe plaja iernii aburul,
aruncat în valuri mereu calde,
îmi ridică un zid,
și chiar de talazurile
fugind
fugarul
de următoarea destinație îl scutesc.


Traducere Ana Mureșanu și Ramona Trufin

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ingeborg Bachmann



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.