Cântece în exil I - Ingeborg Bachmann

I
Ram de palmier se frânge în nea,
trepte se răstoarnă,
orașul mort străluce în lumină
străină de iarnă.


Copiii țipă și urcă
dealul foamei în ger,
mănâncă din albă făină
și înalță rugă la cer.

Sclipirea măreață a iernii
aurul mandarinei îl împinge
în sălbatice rafale de vânt.
Se rostogolește portocala de sânge.


Traducere Ana Mureșanu și Ramona Trufin

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ingeborg Bachmann








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.