Ina M. - creaţii proprii

Ina M.Am încredere în Dumnezeu, ca forţă divină, El mă călăuzeşte în tot ceea ce fac!

- - - - - - - - - - -

Distribuie acest autor:

  • Îmbrățișând copacii

    E aurul din frunze mai luminos în codrii,
    Copacii taie raze în ruginiu... sunt sobrii
    Când vântul îi lovește cu biciul rece-umed
    Și frunzele căzute se scofâlcesc în putred.

  • Liniștea din priviri

    Singur pe banca amintirilor tale,
    Cauți soarele și desenezi o cale
    Pe care să dansezi între zâmbete
    Înflorite în clinchet de râsete.

  • Ceața

    De hotărăști să pleci de dimineață,
    Să nu te miri că toamna-ți râde-n față...
    În ceața deasă vei fi ca și orbul
    Căci ochii îți va scoate... și nu corbul.

  • Pat de frunze

    Pat de frunze îmi așterne nucul din grădina- n vise
    Și în pânză de păianjen cad speranțele, sunt prinse.
    E octombrie, se scaldă soarele în frunze moarte,
    Crezi că- i vară, fluturi zboară în iubirea spusă- n șoapte.

  • Să crezi că-i iarăși primăvară

    Să crezi că-i iarăși primăvară...
    Galbena frunză să nu doară
    Crenguța zgribulită-n coajă
    Ce-ncarcă bruma ca o barjă.

  • Nesiguranța

    Furtuna din abisuri se zbate printre gânduri
    Și pune într-o mână un fulger ce în rânduri
    Topește pe hârtie cuvinte-nflăcărate
    Și scrumul lor cu vântul se-mprăștie departe.

  • E frig și- ntunecat în conștiință

    Covor de gânduri reci pe sub pantofi de toamnă,
    Se strânge- n bălți de plânset și lacrimi ne condamnă
    La rugăciuni cu plumb de nori ce amenință
    Să ne căim degrabă c-am fost făr de credință.

  • Grizonul tomnatic

    Grizonul toamnatic din tâmple
    Se- așază pe frunzele verzi,
    Tristețea iar vrea să se- ntâmple
    În suflete calde și crezi

  • Cântecul singurătății

    Apăsarea buzelor pe clapele pianului,
    Curg triste notele zilelor anului...
    Monotone, prelungi, mocnesc
    Același cânt milenar și ceresc.

  • Valuri de vânt...

    Valuri de vânt izbesc în fruntea toamnei
    Și stropi de nostalgii pe fruntea doamnei,
    Ce plimbă amintiri pe-alei din suflet,
    Preling tristeți pe chipu-i desuet.