Ina M. - creaţii proprii

Trecut-au anii şi m-apasă dorul
De timpul când pentru bunici,odorul
Era fetiţa care zâmbea mereu
Şi ei spuneau că râde Dumnezeu.

În pădurea de pe deal
Mi-au oprit un loc în stal
Mierlele şi ciocârlia
Ca să le-ascult rapsodia.

În seara caldă pătrunde prin fereastră
Parfum de flori de tei venit din curtea noastră;
Somnoroase păsărele se strâng pe crengi,
Se-aud pe drum vreo două sau trei tălăngi.

Când intru ud în mânăstire
Pun doar un gând în răstignire
Pe-altarul trunchiului brăzdat
De taina ce nu s-a-nchinat.

Ştii, bujor…
Mi-e atât de dor
De trecutul nostru
Când priveam la astru

Trece melcul prin grădină
Şi străbate în lumină
Verdele din iarba udă,
Ochii mari parcă-mi inundă

La o mare sărbătoare
S-a făcut cadou o floare
Prinsă în buchet, frumos,
Dăruit cu glas voios.

Când sufletul se-aşează, pe-nserat,
În iarba fragedă şi stă culcat,
Admiră soarele ce în splendoare
Te strânge-n raze cu o-mbrăţişare!

“Ce-i cu tine, domnişoară?
De ce vrei să mergi afară?
Ai simţit că-i primăvară
Şi vrei să ieşi, prima oară?

Aş vrea să fiu albină
Şi să culeg lumină
Din flori de primăvară,
Să simt ca o comoară