Ina M. - creaţii proprii

Iubirea iartă și te-mbracă cu-mbrățișări,
Când nu aștepți furtuni și răscolești cărări
Pe care nu demult ați călcat amândoi
Și te întrebi strângând la pieptul tău un sloi:

Și cade-n fiecare zi câte o lacrimă de ceară
Din crengi maro și pământii, ce se răcesc și-ncep să doară…
Se scurge ceara înghețată către pământul împietrit,
Acoperit cu mare grijă de un covor îngălbenit.

Vânticel de seară caldă
Fața veselă mi-o scaldă,
Pe aleea cu pomi darnici
Gândăceii aleargă, harnici.

Seară –n lătrături târzii,
Tu și clipele târzii
Îmi dați pacea-ntunecată
Ce a fost de mult uitată!

Caută-mi Doamne un colț de Rai pe Pământ
Și am să închei cu Tine un legământ
Că n-am să-l stric și n-am să-l murdăresc
Ci doar am să-l iubesc și-am să-i trudesc.

Ramuri calde se întind
Către soarele fierbinte
Și le cresc muguri pe rând,
Razele vor să -i alinte

Ce îmi aduce valul mării?
Sărutul rece-al depărtării…
În spuma albă de mătase
Cerul albastru timpul coase

Vulcan de ropot ce erupe
Din 'naltul cerului de plumb,
Anunță mari mișcări de trupe
Făcând stejarul falnic strâmb.

O pată albăstrie în marea verde-a ierbii
E floarea mititică ce-o ocolesc și cerbii
În drumul lor bătut spre lacul din pădure
Ce trece printre tufe cu negre-coapte mure.

Jumătatea drumului sinusios
Se contorsionează, întoarce pe dos
Sentimente și scoate din praf gânduri
Uitate de mult... Le așez în rânduri.