În imperiul durerii

Autor:stefan doroftei doimaneanu


Adăugat de: stefan doroftei doimaneanu

duminică, 12 noiembrie 2017

- I -
În aşteptare
La orizont unde cerul vâsleşte
Răsăritul trudeşte neostoit,
Pe valul vrăjit o iolă pluteşte
Ca un hoinar dintre luceferi ivit.

De trei zile marea plânge întruna,
Se sparge în diguri năbădăioasă,
Cu rafale de vânt ţipă furtuna
Ce-aleargă prin valuri, rece, tăioasă.

De valuri legat, cu alge pe frunte
Sonetul uitării se leagănă-n vers,
Marea m-alintă şi-ncepe să-mi cânte
Din lira adâncului fără-nţeles.

Eu stau şi ascult tăcerea din mine
Ce-a prins rădăcini în rondul de noapte,
Gânduri în zbucium, încep să se-nchine
La viaţa de-apoi ce nu e departe.

Grădina de flori pe nori mă aşteaptă
Viaţa mă cere şi aşteaptă-un verdict
Spitalul doar vise, încă împarte,
Eu aştept de la cer, un ultim edict!

- II -
Intervenţia

Presată de valuri şi nori furioşi
Marea se tânguie cu voce de bas,
Pescăruşii se-nvârt în roiuri ţâfnoşi
Pe creste dansează-n derivă-un dubas.

Un diavol ceresc stârneşte furtuna,
Copacii se-ndoaie ca nişte trândavi,
Cerul tuşeşte şi lacrimă-ntruna,
Plămânii lui norii, sunt tare bolnavi.

Eu mă incarc cu durere flambată
Şi cu-n oftat în pahare beţive,
Pavez sticle noi, pe strada umblată
De gânduri ameţite, negre, nocive.

În trup mi-a intrat dement, necuratul
Şi-mi arde în oase tot focul din iad,
Spitalul nebun îşi pune halatul,
Sfârşit, fără vlagă, în braţe îi cad.

Privesc numai alb şi albul mă strânge,
Aud numai voci ce-mi pocnesc în timpan,
Prin vene-mi cresc ace pline de sânge,
Văd fluturi roind în lumini pe tavan.

- III -
Între lumi

Sorbit de neguri şi de un somn adânc,
Abis din care cu greu te mai întorci,
În groapa morţii visam că mă arunc ,
Ca albatrosul, în dinţii unor orci.

Vedeam lumini şi aură sfinţită,
De suflet m-apucau braţe divine,
Din norii grei cu zmoală-nsufleţită,
Mă agăţau tot soiul de jivine.

Vedeam iadul în flăcări, paradisul,
Pe zâna neagră regizând sfârşituri,
Mă sufocau altarele şi visul,
Dar mă trăgeau din umbre răsărituri.

Tare dureau durerile din geruri
Dar nu puteam să ţip în disperare,
Și între cele două lumi din ceruri
Găsit-am ușa-ntoarcerii spre zare.

Şi s-a deschis privirea-mi amorţită
Din lungul ei sejur printre luceferi,
M-am reîntors în lumea mea iubită
Asediat de medici încă teferi.

Ei au oftat cu ţipete reale
Jonglând cu sângele şi plasma vieţii,
Eu mi-am zărit soaţa-mbrăcată-n jale,
Înlăcrimată-n raza dimineţii.

- IV -
Reîntoarcerea

Priveam prin geam din scaun cu rotile
Cum graiul vieţii-n trupuri lin pulsa,
Am renunţat la zeii din pastile
Şi mi-am găsit puterea de-a visa.

Îmi programam computerul să râdă
Atunci când moartea-mi mai dădea târcoale,
Doream să fur din ,,TIMP” o altă rundă
Făr’ să ridic la cer noi osanale.

Norii, se scuturau încă de lacrimi
Copacii-aplaudau stârniţi de vânturi,
De la destin primeam întruna matimi,
Iar crivăţul mi se plimba prin conturi.

Dar marea mea, îmi trimitea depeşe
Şi se ruga cu vocea-i tumultoasă
Să mă întorc, ca gândul să-mi desfeşe,
Să-l plimbe iar prin unda ei spumoasă.

Colţul de rai reîntărea chemarea,
Iar doruri noi,pe rând mă copleşeau,
Mă-re-ntorceam să savurez dogoarea
Cuvintelor ce-n amintiri ardeau.

Pe lacrimă de stih plimbam stiloul
Ce nu se-mpiedica printre silabe,
Plângea-n singurătate trist cavoul,
Eu sărutam iubirea prinsă-n salbe.


vezi mai multe poezii de: stefan doroftei doimaneanu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Viaţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CXVIII.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.