Imaginea infinitului

Autor:Daniela Vizireanu


Adăugat de: danielavizireanu

luni, 03 decembrie 2018

Imaginea infinitului începe între acești ochi verzi și soare,
Când dârele fierbinți curg alene peste mare,
Dorm pe recile scaune amante părăsite - adamicul
În cuier atârnă la birt paltoane duhnitoare - bahicul.

Noaptea îndoaie prielnică nevinovății adolescentine,
Prin câte-o sală de așteptare atârnă stingherite cugetări latine.
Am doar un condei pe inimă ce-mi scrie anii din sertar.
Și vreau să nu-mi aud copiii lăcrimînd peste hotar.

În zori pleoape grele atârnă ca răstingnite în oniric - omenescul.
Asfințitul șoptește: o casa dulce casă, vin - firescul.
La ora cinci servim cești de ceai parfumat și poezie - feericul.
Pe pernă se odihnește păcatul că traiul e uneori prea greu- restul.

Aveam o gură de miere cu care uneori vorbeam primăveri,
Anotimpurile erau adânci priviri ale unor iubitori lefteri.
Imaginea infinitului sfârșește când necuprinsul verde moare (confesional),
Dar el nu moare, căci verdele e culoarea palmei demiurgului (personal).


vezi mai multe poezii de: danielavizireanu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Viaţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CLXIX.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.