Ileana - creaţii proprii

Se tencuiește ziua în lumină,
Plâng strugurii în vie, arămii,
Se scutură pe degetele zării
Culori din curcubeu în zori de zi.

Brr! Cum toarnă întunecat afară!
Vântul o fluieră, golan, pe toamnă,
Frunzele ursuze cad din ram
într-un dans al morții. Bat în geam

În această cupă sângele cald
așteaptă buze care să-l bea
lacom și ars,
trupul acesta întins pe eșafod,

Dincolo de lutul ce-mi ține prizonieră inima,
Repetitiv, un strigăt ară în mine
însămânțând un vis
și îmi spune, că pot să zbor, să fiu

Dimineața a devenit tot mai fragilă,
Coboară încet treapta visului către ziuă.
Îi sângerează timpul care îi bate în piept
Când repede spre amurg, când către zori prea încet.

Secunda aceea nefastă în care ți-am întâlnit
Neliniștea, s-a spart
Și am rămas, eu pe puntea îngustă de timp,
Tu pe celălalt mal.

Cât de apăsător e totu-n jur!
Același aer pur, același drum,
Aceleași ramuri aplecate în rugă
Spre trecătorul obosit de muncă,

Vino viață să ne facem de cap,
Tu independentă și eu burlac,
Tu interesantă, eu aventurier,
Hai să ne întâlnim la mine pe palier!

Femeie, ram înmugurit de zbor
Tu, primăvară înflorind iubire,
Ți-e trupul toamnă, roditor de dor,
Izvor de zâmbet și senin în zile!

Undeva, cândva, poate în alt univers
întâmplător, ni se vor întâlni pașii în mers
pentru o scurtă clipă, pentru un scurt ecou
al acestei iubiri ce se stinge în noi.