Ileana - creaţii proprii

Distribuie acest autor:

  • De dragoste

    Timpul s-a îndrăgostit de viață
    Și ia-mpletit în plete, o speranță.
    În faldurile rochiei i-a pus flori,
    Printre petale a strecurat scrisori.

  • La revedere, iarnă!

    La revedere, iarnă, te-am plăcut,
    Așa cu gura ta scuipând prin dinți,
    Furtuni de gheață, troiene de nămeți,
    Cu toate astea n-aș fi vrut să pleci.

  • Azi nu am moarte, timp!

    Îmi pare rău, sunt așteptată, moarte.
    Azi am de mers cu treabă-n altă parte.
    Poți să te duci la altul dacă vrei
    În coasa ta, alt suflet să îți iei.

  • Doamne, fii olarul meu !

    Doamne, fii olarul meu în viață!
    Ia TU din tină lutul și-mi creează,
    Din chipul și asemănarea ta să fie,
    Cu lutul ars, nu cum vreau eu ci ție,

  • Locul meu secret

    Locul meu,
    Locul meu secret din inima mea,
    E locul acela unde pământul atinge o stea.
    Și unde cerul se lasă peste iarba înmugurită,

  • Femeie

    Închis bine în piatră am văzut,
    Femeie, trupul tău, făcut din lut.
    Cu mâini și cu picioare și cu plete,
    Crescute din tulpini verzi, lungi și drepte.

  • Ce furnică !

    Ce furnică este aceasta,
    Care își zidește casa !
    Nu-nțeleg, e atât de mică!
    Și e harnică, nu strigă,

  • Nimic

    Nu spun nimic
    Doar tac și te privesc,
    Că pentru mine
    Ochii mei vorbesc.

  • Culoarea primăverii

    Se-ntrec în ape peștii peste pietre,
    Se-ntrec în zboruri gâzele cochete.
    Și florile se-ntrec între petale
    Și firul ierbii în verde crud se-nfoaie.

  • Deșertăciune

    Un hău, un cer și iar un hău deasupra
    Astupă cerul și ucide clipa.
    Deșertăciune, ești stăpâna lumii,
    Tu amăgești atâția și îți numeri