Idilă

sâmbătă, 23 mai 2015

Privirea ta mă ţintuia
avidă-n aşteptare,
am tresărit şi am răspuns
la marea ta ardoare.
Iubito, încet ai murmurat,
eşti marea provocare...

Un câmp magnetic
ne unea în al iubirii vals
şi-n clipa care a urmat
m-ai invitat la dans;
treceam în urmatorul an,
mai era doar un pas.

Sfioasă, lent m-am ridicat,
cu-n zambet m-ai îmbrăţişat.
O vrajă veche de când lumea
ne cuprindea feeric
şi ochii tăi mă adorau
sclipind în întuneric.

Frumoşi şi fericiţi eram,
cu patimă ne sărutam.
O aventură amoroasă
ce ne-a unit pentru vecie
sădindu-ne în suflet dorul
de dragoste şi poezie.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.

Comentarii: