Hoțul de tablouri

Autor:cristian_lirikos


Adăugat de: cristian_lirikos

marţi, 15 septembrie 2020

Eu sunt hoțul de tablouri,
Și mă cheamă Turturel.
Sunt mereu cu capu-n nouri,
Dar la chip sunt frumușel!

Am furat, dar fără voie,
Opt tablouri. Să mă ierți!
Hoț ca mine, de la Noe,
Nici n-a fost, nici nu găsești...

Și din cele opt tablouri,
Ce în casă le-am găsit,
Am crezut că-s bibelouri,
Că sunt beat și-s amețit!

Două-am vrut să le ascund,
Pe sub ploverul meu rupt,
Patru-n spate, un' la fund,
Și-unul mai pe dedesupt!

Dar trecând o hoață-n cale,
Viața mi-a făcut-o grea;
Și s-a supărat vezi-doamne,
Că n-am unul pentru ea.

Și-a făcut o gură mare,
Ce scandal! Ce tărăboi!
De fugea lumea din cale,
De-al ei strigăt de război.

Vai ce chin, ce greu, ce jale,
Am în sufletu-mi copilă!
Sunt un hoț, și nu oricare,
Ceartă-mă, dar mai cu milă!


vezi mai multe poezii de: cristian_lirikos


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Adevăr
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CCXLVIII.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.