Din iarbă mă priviră - Heinrich Heine

Din iarbă mă priviră
Albaștrii ochi de mai –
Duioase viorele –
Mănunchi le adunai.

Adun mereu și cuget,
Și greul meu suspin
Privighetoarea-l cântă
Cu viersul ei senin.

Răsunătoare triluri
Dau zvon, de zor, că plâng –
De-adânca-mi taină știe
Acum întregul crâng.





Traducere Elena Davidescu

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Heinrich Heine



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.