Ceata toamnei, vis de jale - Heinrich Heine

Ceata toamnei, vis de jale,
Peste munti si vai s-abate.
Vantul scutura copacii,
Seci fantome dezbracate.

Singuratic, trist, vegheaza
Un copac nescuturat -
Varful lui cel verde pare
Ca-i de lacrime udat.

Pustiirea din natura
Este inima-mi cernita,
Iar copacul verde, draga,
E icoana ta leita.




Editura Minerva, Bucuresti, 2000
Traducere de Ion Bentoiu

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Heinrich Heine








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.