Mai stai - Grigore Vieru

Porumb înalt.
Tremură Luna
Cu mătasea lui jilavă
Subțiori.
Și tu dezvelită ca rouă
Cu numai
Șiragul alb de mărgele la piept:
Sudoare
De femeie îndrăgostită
Mai stai...
Degrabă ieși-va combin
La măcelul de spice,
Stârnind din grâne
Soarele –
Unica sălbătăciune
Rămasă în câmp –
Și iar vom fi înghițiți
De huruitul zilei.
Mai stai.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Grigore Vieru








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.