Venea de la baltă prostul
Într-o mână cu steagul,
Cu ciorpacul în cealaltă.
Uneori îi lucid, se gândeşte la cer.
L-a miruit popa
De-a dreptul pe steaua din frunte.
Dar este gata să moară
Pentru baltă.
Doamne, ce nerozie să mori
Pentru lucruri care
De mult au murit.
* * *
Lui Tudor Nedelcea
Sărac sunt. Dar ce
Să mai zică, iarna întreagă,
Bietul salcâm
Fără măcar o frunză pe el,
Mâine poate va fi sacrificat focului.
Se-aud, salcâmule drag,
În viforniţa albă sunând
Clopoţeii prelungi ai păstăilor tale.
Aho! Aho! Nu!
Nu sunt singur. Îmbrăţişez
Făptura ta îmbrăcată în gheaţă,
Încălzindu-mă de spinarea ta.
Eşti ca şi crucea pe care
Hristos a fost răstignit,
La fel de plin de nădejdi
Ca Hristos. Aho, aho!
Distribuie: