Fluier de os - Grigore Hagiu

FLUIER DE OS


Fluier de os axă a Lumii
fior al golului făcut să sune
pe trunchiul tău pământul se învârte
şi stelele pocnind în noapte

La baza ta trântiţi în iarbă
Si-n inimile lor înfipt mocanii
Mioritic tot te mai aud
Si dacă vârful tău deasupra.

Se termină undeva de bună seamă
Zeii au lăcaş acolo şi sorii cum te-nconjoară
Din toate părţile deodată eşti
Tu singur ţie însuţi umbră
Timp concentrat pe verticală.

Până la refuz astru polar
In curgere-mpietrită măduvă aeriană
Fântână dezgolită până la izvor
Brâu suprapus de sfere din care-
Numai cercurile au rămas.

Inalţă-te-n continuarea gurii melc
Si lasă-mă prin tine să respir
Si dincolo de mine-n univers
Mi-e dor de puritatea ta.


Eu mie însumi mic însumi să rezist topit
Cu carnea de prisos de cântece înnebunind
Pulverizată sunet cu sunet să se-audă
Pe năluca aceluiaşi prelung şi fraged fluier alb de os.

Adăugată de către-Radu Dan Alexandru

Adăugat de: 0741348048

vezi mai multe poezii de: Grigore Hagiu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.