Cimitirul - Grigore Alexandrescu

CIMITIRUL


Pesteră-ntunecată, azil al pocăinței,
Unde omeneşti fumuri ca fumurile pier,
Unde eroii credinței
Au murit pentru lume ca să trăiască-n cer!

Tu care ai fost martor l-atâtea rugăminte
Ce se şopteau în umbra şi în răcoarea ta,
Când inima fierbinte
Viața de vecie în lacrimi o căta,

Dacă bolțile tale, ce nu pot fi pătrunse
De omeneşti suspinuri, de-al patimilor vânt,
Duc sufletul prin locuri şi prin cărări ascunse,
Departe de pamânt,

Iată cumplita spaimă, ce în sânu-mi aprinse
Urâcioasă privire a foştilor părinți
Şi altarul de piatră, pe care stau întinse
Madulare de sfinți.

Fioroasă răceală ce-nsufla-a ta vedere,
Veşnicului întuneric aicea domnitor,
Şi grozavă tăcere
Arat umbrele morții ce printre oase zbor!

Îmi pare că mă aflu în locuinț-adâncă
A unei groaznici iesme, ce sângiuri o hrănesc;
Şi care de o stânca,
Pe călător sfărâmă c-un zâmbet satanesc,
Calugarilor morți.

Sau în padurea-aceea, în care mai-nainte,
Druizii cei sălbatici jertfeau pe osândiți,
Când, setoşi de omoruri, treceau de puteri sfinte
Stejarii-mbătrâniți!

Aici cu toate-acestea religia vorbeşte
Celor ce vor s-asculte cuvântul lui Hristos
Groaza cu-ncetul piere, şi omul întâlneşte
Povețe de folos.

Vicleanul îşi dezbracă aici ipocrisia;
Acel căit se-mpacă cu ceru-ntărâtat;
Aici fapta cea buna viseaza vesnicia
Ş-aşteaptă nencetat.

Şi omul care crede, şi omul ce aşteaptă
De-o sfântă mângâiere în veci e însoțit;
Pacea va fi cu dânsul; el va lua răsplata,
Căci a nădăjduit.

Adăugată de către-Radu Dan Alexandru

Adăugat de: 0741348048

vezi mai multe poezii de: Grigore Alexandrescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.