Grădinile suspendate

Autor:Dragoş Niculescu


Adăugat de: Dragos Niculescu

joi, 08 februarie 2018


Să-mi doarmă osul lunii în patul meu de paie
şi să-i recit poeme de ocnă şi de stuf,
şi-n restul lumii, Doamne, s-arunci parfum şi zoaie,
cernind în faptul zilei ca ploaia prin zăduf.

Cînd dau smintiţii drumul la iepurii sălbatici
şi-apar din semafoare dresorii altui veac,
mă-ndrăgostesc de peşte ca de-un guvern acvatic
şi-o iau spre mănăstirea din fundul vreunui lac.

Prelaţi, corsari, iubite, nostalgice infecţii…
Din prăbuşiri ies fluturi de varză îngereşti.
Prin pielea ta madame asmut dulăi şi frecţii,
dar tu descînţi lumina din merele domneşti.

Şi iar ţi se năzare că nu-i albastră vodka,
o, tu, chezaş cu viaţa înaltei rînduieli,
ce-ţi rătăceşti prin lume şi vîslele şi lotca,
şi-aştepţi copii din crînguri, de glod şi vînt să-i speli.

E vremea să mă umplu de urlete şi focuri,
dau sorţii rest de milă şi-apoi m-agăţ de-un tren,
sînt prea bătrîn de farse, de ideal, de jocuri,
prin spaimă-mi curge rîul cel liber şi peren.


vezi mai multe poezii de: Dragos Niculescu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Viaţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? nu


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Foarte frumoasă înșiruire de idei și trăiri!
ElenaJ
luni, 12 februarie 2018