Ţara - Giuseppe Ungaretti

Traducere de Miron Radu Paraschivescu şi Alexandru Balaci



Ar putea fi o sclipire
De seceră, şi şuierul
Să se-ntoarcă şi să se piardă treptat
În peşteri, iar vântul ar putea
Cu-o altă sare să-ţi înroşească ochii...

Chila scufundată ai putea s-o auzi
Cum se dizlocă-n larg,
Ori vreun pecăruş, când îi scapă prada,
Cătând să ciugulească oglinda...

Ţi-ai arătat mâinile pline
Cu sămânţa zilelor şi nopţilor,
Delfinii de străbunii tirenieni
Pictaţi i-ai văzut pe tainici
Muri imateriali, apoi, în urma
Navelor zburând vii,
Şi mai eşti pământul cu mormintele
Neodihniţilor descoperitori.

Cu prudenţă s-ar putea iarăşi ca aţipiţii fluturi
Ţiuind prin măslini, dintr-o clipă-ntr-alta
Să se trezească,
Vegheri inspirate ale celor duşi vei rămâne,
Intervenţii fără somn ale absenţilor,
Puterea cenuşilor - umbre
Într-o iute oscilare de argint.

Vuiască vântul oricât,
Din palmieri până la brazi larma,
Într-una jelească, dar tăcut
Strigătul morţilor e mai puternic.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Giuseppe Ungaretti



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.