Fluviul meu, și tu - Giuseppe Ungaretti

1
Fluviul meu, și tu, Tibrule, ești funest
Acum când noaptea deja alunecă;
Acum când persistent
Precum suferința eruptă din piatră
Un geamăt de miei se revarsă
Rătăcit pe străzile terifiante;
Rea-i așteptarea fără odihnă,
Cel mai rău dintre rele,
Să aștepți răul neașteptat
Stânjenind suflet și pași;
Câte suspine nesfârșite, câte lungi agonii
Îngheață caselr, vizuini în vânt;
Acum că alunecă noaptea deja schingiuită,
Că fiecare clipă brusc dispare
Ori sperie ofensa atâtor semne
Unite, aproape divine forme, strălucind
Întru ascensiunea de milenii umane;
Acum când deja devastată alunecă noaptea,
Cât omul poate pătimi învăț;
Acum acum cât subjug
Lumea de abisale dureri se sufocă;
Când chinul insuportabil
Se descătușează între frați în ură până la moarte;
Când îndrăznesc rostirea
Blafemiatoarele mele buze:
„Cristoase, zvâcnire de gând,
De ce bunătatea Ta
S-a îndepărtat atât de mult?”

2
E ora când oițele cu mieii lor
Se risipesc buimăcite și pe străzile
Orașului de-acum s-au încurcat;
E ora când e ispitit un popor
După smulgerile emigrației
Și necugetata fărădelege
A deportărilor;
E ora la care îngropi
Cu o fantezie năstrușnică
Și mâini nerușinate
După chipul lui rupe omul
Imaginea lui Dumnezeu
Și pietatea în strigăt se strânge cum piatra;
E ora la care inocența
Pretinde măcar un ecou
Și geme și în inima mai împietrită din toate;
E timpul când inutile sunt alte strigăte;
Văd limpede acum în noaptea tristă.

Văd acum în noaptea tristă, învăț,
Știu că infernul se cască pe pământ
Cu cât
Omul se sustrage, nebun,
Din puritatea pasiunii Tale.

3
Îți face rană în inimă
Ghemul durerilor
Ce stă să doboare omul;
Inima Ta este locul entuziast
Al iubirii cu sens.

Christoase, zvâcnire de gând,
Astru întrupat în tenebrele umane,
Frate care te jertfești
Veșnic întru ridicarea
La Om a omului,
Sfinte, Sfinte ce suferi,
Învățător și frate, și Dumnezeu ce ne știi slabi,
Sfinte, Sfinte ce suferi
Pentru învierea morților din morți
Și mângâierea nefericiților vii,
Nu mai plâng numai de plânsul meu,
Iată, Te chem, Sfinte,
Sfinte, Sfinte ce suferi.




Traducere Nicoleta Dabija

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Giuseppe Ungaretti



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.