Ceață - Giuseppe Ungaretti

Tihnă

Ușoară afundare de valuri
în depărtata piedică a cerului

La pupă
emigranții sirieni
dansau

pe un cântec
de fluier

Se face frig

Roata se oprește
Poverile anilor de servitute
Un tatuaj îmi sapă-n inimă acest moment
pe care orologiul l-a marcat cu o bătaie suavă
Ca un vierme ascuns în gogoașă
când îi dau aripile și
se dă sărutului și își mistuie tenebrele
Mă decantez acum ca un vin vechi de ani
M-au ajuns iar cărările secretului meu
mă pătrunde uraganul meu de incandescență
Cristal de stâncă e transparența ființei mele
unică și trainică mi-e apariția, dispariția
Mă vărs în cea mai fină și intimă arteră a poeziei

Sunt viu

Dacă timpul meu nu ar fi fost pierdut
în scurta pungășie a anilor,
aș fi trecut și n-aș fi iubit

Număr din sorbituri bunătatea timpului

De sâmbătă seara
până la ora asta
evreii din Est
își poartă
morții
și din ungherul
ulițelor
se vede
doar tremurul
luminilor
acoperind doliul

Am pierdut în sfârșit harta orașului

Continui cu cerul deasupra

Acum moțăi în blândețile timpului bun
Mă revigorez

Coagulată peste întinderea oceanului
propria furtună
liniștitoare precum mâinile mamei



Traducere Nicoleta Dabija

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Giuseppe Ungaretti



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.