Amintirile, un inutil infinit Singure, însă, şi limpezi pe marea neatinsă În mijlocul mugetelor nesfârşite...
Marea, Glas al unei măreţii libere, Dar nevinovăţie potrivnică amintirilor, Grăbită să şteargă dulcile urme Ale unui gând credincios...
Marea, dezmierdările-i indiferente, Atât de sălbatice şi atât de mult aşteptate, Şi-n agonia lor, Mereu prezentă, mereu înnoită, În treazul gând agonia...
Amintirile, Zadarnică revărsare De nisip mişcător, Ce nisipul n-apasă Ecouri scurte necontenite, Mute ecouri ale rămasului bun De la clipele ce fericite păreau...
Distribuie: