Lumina - Giorgios Seferis

Pe măsură ce anii trec
se înmulțesc judecătorii cari te condamnă.
Pe măsură ce anii trec și vorbești cu
mai puține voci,
vezi cu alți ochi soarele.
Știi că acei care au rămas te înșelau –
delirul cărnii, frumosul dans
sfârșind într-o senzație de gol.
Așa cum în noapte cotind pe-o șosea
pustie
vezi sticlind deodată doi ochi de animal,
care a și plecat, așa îți simți ochii;
te uiți la soare, apoi dispari în tenebre;
tunica dorică
pe care-au atins-o degetele tale și ca munții
s-a curbat, e o marmoră în soare,
dar creștetul și-l ține
în întuneric.
Pe cei ce lăsară arena
ca să ia arcurile
și l-au lovit pe îndârjitul alergător
încât văzu dinainte arena plutind în sânge,
lumea diminuîndu-se ca luna
și glorioasele grădini pălind,
îi vezi în soare, în spatele soarelui.
Băieții care făceau plonjoane de pe bomprese
mai merg ca niște fuse desfășurându-și firul,
corpuri goale adâncindu-se-n lumina neagră,
c-o monetă între dinți, continuând să înoate
pe când soarele coase cu undrea de aur
pânze și lemne ude și culori marine;
mai coboară pieziș
înspre pietrele adâncului,
albele urne.

Îngerească și neagră lumină,
râs de valuri pe drumurile mării,
surâs înlăcrimat,
te vede bătrânul implorator,
când trece pe lespezi nevăzute,
reflectată în sângele lui
care a dat pe Eteocle și Polynice.
Zi îngerească și neagră.
Gustul amar al femeii care-l ucide
pe-ntemnițat
iese din valuri, ram proaspăt, ornat cu stropi.
Cântă, micăAntigonă, cântă...
Eu nu-ți vorbesc de lucruri trecute, ci de iubire;
împodobește-ți părul cu spinii soarelui,
fată brună;
Inima Scorpionului a apus,
tiranul din om a plecat
și toate fiicele mării, Nereidele, Greele,
aleargă la scânteierile celei ieșind din valuri.
Cine n-a iubit niciodată, va iubi,
în lumină.
Și tu ești
într-o mare clădire cu toate geamurile deschise,
alergi din odaie-n odaie și nu știi
de unde să privești mai degrabă
fiindcă pinii vor pleca și oglindiții munți
și ciripitul păsărilor
și marea se va goli, sticlă sfrâmată,
de la nord la sud,
și se vor goli ochii tăi de lumina zilei
cum se opresc deodată și împreună toți greierii.




Traducere Aurel Rău

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Giorgios Seferis








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.