Sunt apostatul - Gheorghe Tomozei

Sunt Apostatul
acestei iubiri
căreia-i calc şi-i dezbin
vertebrele de ceramică.
Zeu la-nceput,
mai apoi preot întunecat,
sunt sclav răzvrătit
în cele din urmă.
Am ieşit din pielea suavă
a acestei iubiri.
Uleiul din candele ori sângele
îmi cade peste mâinile
trase ca dintr-o mănuşă de fier
din vechile rugi?
Biciuiţi-l pe sclavul orgolios
cu şira de spinare,
cu şirul dinţilor albi,
cu argintul fuid
al stelarelor unghii!
Daţi-i să fie al lui
colbul zădărniciei,
faceţi astfel încât
să nu-şi mai poată întoarce
capul ruginit de trufii!
Lăsaţi în calea lui drum sterp,
lăsaţi fumul...

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Gheorghe Tomozei








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.