Lui Victor Hugo - Gérard de Nerval

Purtând această probă-a prieteniei tale,
Sub brar, maestre,-am Rinul.
- Cu fluviu-n lunga-i cale,
Făcând o paralelă, mă simt şi eu, crescând.

Dar Fluviul, Zeu sălbatic, el, bietul, ştie oare
Ce nume-i dă, şi sursa, şi ţărm, ce noimă are
Să curgă astfel pentru oricine şi oricând?

Stând lângă sfarcul tatei enormei maici, Natura
Pesemne că nu ştie, ca toată creatura,
De unde lui îi vine zeiescul antic dar:

Dar, dulce-obişnuinţa, eu ştiu că de la tine,
Entuziasm, Iubire şi Studiu, totu-mi vine
Şi micul foc îmi arde pe marele-ţi altar.


vezi mai multe poezii de: Gérard de Nerval



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.