Sonet 3 - George Ţărnea

Mi-am cheltuit iubirile orbeşte
Fără să-mi pese, ori să vreau să ştiu –
Prin zăpuşala drumului pustiu –
Că nu de bine lumea mă vorbeşte.

Dar dacă-n urmă-i soare pământiu
Şi dacă-n faţă bezna mă izbeşte,
Tot a iubire carnea mea cobeşte,
Cât pasul va mai fi să-mi fie viu.

E rânduit cumva mai dinainte
Să-şi poarte fiecare drumul său,
Ori căile-l găsesc pe cel cuminte,

Tot mi se pare sufletul un hău
În care plâng o droaie de cuvinte,
Fără s-aleagă binele de rău.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: George Ţărnea








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.