Duhorile oraşului slinos
Ne invadează visul – nemilos –
Ni se strecoară-n carne şi ne dor,
Până murim, prin somn, de greaţa lor…
Ne încolţesc, sfielnice, în gând
Subtile evadări, dar până când
Şi până unde să cărăm gunoi,
Cu toţi copoii spaimei după noi…
Şi, mai ales, ce ploi, din care nori,
Să-ndepărteze vastele duhori
Din strâmtul nostru paradis meschin
În care şi iubirea e un chin?
Distribuie: