Reflex 16 - George Ţărnea

Minţind puţin şi adormind puţin,
Tot întrebăm ce lanţuri ne mai ţin
Atât de strâns legaţi, încât părem
A fi doar unul, chiar şi-atunci când vrem
Să ne purtăm tortura separat...
Rămân destule drumuri de arat,
Până vom da, la capăt, de-un răspuns
Şi, poate-aşa, cu sufletul străpuns
De umbra celuilalt, ca de-un cuţit,
Vom împărţi acelaşi asfinţit.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: George Ţărnea








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.