Reflex 14 - George Ţărnea

Ce-i de-nţeles, încearcă să-nţelegi...
Nu cu-nălţimea muntelui de legi,
Nici cu-adâncimea miturilor vagi.
Deschisă rană mirosind a fragi,
Aşa eşti tu, acum, când te dezmierd.
Pot să te ţin oricât, pot să te pierd...
Şi, totuşi, trupul tău înfloritor
Nu-mi este mie cu nimic dator,
Ci numai voia sa îl ţine strâns
Legat de trupul meu, cu mări de plâns,
Cu chingi de somn, cu lanţuri de zăpezi.
Ce-i de crezut, încearcă doar să crezi!

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: George Ţărnea








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.