Jertfă benevolă - George Ţărnea

Tu nici nu poţi, tu nici nu ştii
Să evadezi către lumină
Şi-ntre cuvintele-mi pustii,
Rămâi cea mai concretă vină.
De ce te-aş învăţa să zbori,
De ce te-aş smulge umbrei tale,
Dacă, în loc să urci, cobori
Printr-o maree de petale?
Nici tu nu vrei să mai priveşti
În urma clipei, ce se-ntâmplă,
Prea mulţumindu-te că eşti
Un spin înfipt la mine-n tâmplă.
Şi, iată-mă, scriindu-ţi dar,
Acest poem de pedepsire,
Eu, presupusul tău pândar,
Cel predispus la părăsire.
Înlănţuindu-te din nou,
Te fac părtaşă morţii, care
Din trupul tău clădind cavou,
M-aruncă sieşi de mâncare.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: George Ţărnea








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.