Elegia contrastelor - George Ţărnea

Bun de pus la rană,
Rău de pus la zid,
Numai eu ştiu taina
Fiecărui rid.
Numai eu dau seamă
Pentru cât am fost
Înţelept de singur,
Fericit de prost.
Am hrănit orgolii
Ucigând iubiri
Şi-mi asum sentinţa
Iernii din priviri
Pentru mulţi paiaţă,
La puţini îndemn-
M-am purtat cu zeii
Şi fricos şi demn
M-am târât pe burtă,
Am zburat prin cer,
Fără ca vreodată
Învoiri să cer.
Partea mea cea neagră-
Cu noroiul mort-
Părţii mele albe
I-a tot fost suport.
S-au tot rupt din mine
Cei flămânzi de har
Fără să-şi asume
Ultimul pahar.
Pe degeaba înger,
Drac plătit din plin -
Înălţarea-mi este
Singurul declin.

Adăugat de: mustang

vezi mai multe poezii de: George Ţărnea








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

continuare:

Prea uşor pierd vremea
şi prea greu strâng bani
să mai ştiu ce-nseamnă
preţul unor ani,
dar cu toate-acestea
le ofer mereu
altora de-a valma
lasă trupul meu.
Numai să nu-mi ceară
de grăbiţi ce sânt
vreo scadenţă-n schimbul
nimbului de sân!

Că nu mai am nici starea
să mă pot schimba
nici să spun iubirii
dintrodată ba.
Prea lumesc de tânăr
şi prea-ntoi petrec
să-mi oprească firea
anii care trec.
S-or găsi pe urmă
despre cel ce-am fost
şi cuvinte bune
înţelese prost...
MariusIonescu
duminică, 04 septembrie 2016