Balada strălucirii impuse - George Ţărnea

Sunt trist şi pozitiv din cale-afară,
Cu cât mai trist, cu-atât mai pozitiv,
Şi-n câte feluri trist, şi-a câta oară,
Dar pozitiv, oricum definitiv.

Şi chiar vorbesc, din când în când, cu tine,
Părându-mi-se-n gând că ne-am iubi…
Dar despre gustul stării cabotine,
Mult mai târziu, iubito, vom vorbi.

Sunt trist, dar pozitiv, din fericire,
Şi pot să râd şi pot să scriu poveşti
Şi-n jurul meu e-atâta strălucire,
Încât mi-e frică să te-ntreb cum eşti.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: George Ţărnea








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.