Absență - George Ţărnea

Prin castele de nisip,
Râde marea, plânge vara,
Şi, iubito, nu e chip
Să-ţi mai port în gând povara.

Iată, dar, de ce mă sparg
Şi mă dau încet de-a dura
Peste valuri, către larg,
Până piere geamandura...

Iar meduzele-şi fac rând
Să mă-ntrebe cât mă doare
Râsul tău, ce-mi plânge-n gând
Cu o stranie pudoare.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: George Ţărnea



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.