Iarna - George Meniuc

Stepa mea! În depărtarea de zăpadă
Vântul își doinește viața lui nomadă.

A-nnoptat adânc. Câmpia pare moartă,
Numai dragii mei salcâmi oftează-n poartă.

I-auzi lupii! Satul în mormane tace.
Bolta neagră-și sparge găuri prin găoace.

I-auzi lupii! Urcă-n ceruri luna plină,
Umbre gârbove se-alungă după mine...

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: George Meniuc








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.