Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al treilea – strofă LXXXV - George Gordon Byron

Tu, limpede lac Leman! Ești oglindă
De ape calme, încât uit o clipă
Vacarmul dintr-o lume suferindă
Și cat a unui pur izvor risipă.
E luntrea mea o gingașă aripă
Și uit tumultul crunt, fără pereche,
Ce drag mi-a fost pe-un val ce aprig țipă.
Parcă-mi șoptește-o soră la ureche...
O, cum de mi-a plăcut furtuna cu-a ei streche?


Traducere Aurel Covaci

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.