Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă XCIX - George Gordon Byron

Un turn văd, ca o veche fortăreață
Ce ar putea o armie să-nfrunte,
Tot învelit de-a iederei verdeață,
Cu câteva creneluri doar pe frunte.
Pe ziduri coșcovite și cărunte,
Stă Veșniciei iedera ghirlandă –
Dar ce comori se-ascund sub lespezi ciunte,
De două mii de ani? Sau cui ofrandă
I s-a adus? Unei femei! Soție,-amantă?




Traducere Aurel Covaci

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.