Gol - George Bacovia

Dă foşnet frunza măruntă,
Umbra e rece-n pădurea sonoră –
O mirare tăcută, poate cruntă,
O ameţire de toamnă, de-o horă.


Un haos vrea să mă ducă
De unic uitând, şi de număr –
Un foşnet uscat mă usucă,
Pe-un arbore plâng ca pe-un umăr.


Şi sfârâie-o ploaie uşoară
Pe râpi, pe pădurea uscată –
Caverna de-odinioară...
Şi zarea-ntunecată...

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: George Bacovia



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.