Dimineață - George Bacovia

O cafea neagră... şi-o ploaie de gheaţă,
Când spirtul mai arde culori în odaie –
O privire pe-o carte, pe straie,
Şi pasul mă-ndrumă în dimineaţă.

Cum frigul, tremurând ca o veste,
Tot plânge de-al meu şi de-al tău...
Tot mai mult am rămas cu ce este,
Şi plouă cu-o părere de rău.

Am uitat dacă merg... încă tot mă iubesc...
Am ajuns la timp, ocup şi un loc.
Dar gândul apasă cu greul său bloc...
E numai vedere... nu mai pot să vorbesc...

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: George Bacovia



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.