Transfigurare - Georg Trakl

Când seara se lasă,
Te părăsește-ncet un chip albastru,
Cântă-n tamarin o mică pasăre.

Cucernic un călugăr
Își împreună mâinile moarte.
Un înger alb i se-arată Mariei.

O cunună-nnoptată
De violete, spice și struguri purpurii
Este anul clar-văzătorului.

La picioarele tale
Se cască mormintele celor stinși,
Când fruntea ți-o-ngropi în mâini de argint.

Luna de toamnă
Adastă tăcută pe buzele tale,
În beție de cântec sumbru al sucului de mac;

Floare albastră
Ce murmură-n galbenă rocă.



Traducere Mihail Nemeș

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Georg Trakl








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.