Noaptea - Georg Trakl

Albastrul ochilor mei s-a stins în noaptea asta,
Aurul roșu al inimii mele. O! cât de liniștită ardea lumina.
Mantaua ta albastră îmbrățișă pe cel ce se scufunda;
Gura ta roșie pecetlui înnebunirea prietenului.

traducere Christian W. Schenk

preluarea poeziei este permisă numai cu menționarea numelui traducătorului

Comnetariul critic al traducătorului

Poezia „Noaptea”, apare într-o formă scurtă, pregnantă, asemeni unui program în care întunericul este luat drept pretext pentru a scoate la iveală o lume colorată.
Albastru și roșu apar de două ori, aurul o dată și acestea toate doar în patru versuri. Trakl însuși i-a scris pe data de 7 mai 1913 lui Ludwig von Ficker1 că această poezie îi este „mai presus de toate dragă" lui.
Cititorul poate sta în fața acestui text total dezarmat. Un „păcat originar“ pare a fi creat prin căderea de la albastru spre roșu. Albastrul ochilor, o lume a spiritului s-a stins și o gură roșie pecetluiește această stingere. Asta ar putea fi o primă parafrazare, dar „Albastrul ochilor mei“ este indisolubil legat de „Aurul roșu al inimii mele“. Gura roșie este la rândul ei supusă mantiei albastre, asemenea mantiei Fecioarei Maria. Ambele „zone“, cea a eului și cea a celeilalte persoane, au în roșu și albastru aceiași valență. Totuși pare o apoziție „Albastrul ochilor mei“ și „Aurul roșu al inimii mele“ care„“s-a stins în noaptea asta“.
Tocmai în poezia asta putem reflecta împreună cu Goethe2 că „Noaptea" face clar faptul că ar trebui să fim atenți să atribuim lucrării lui Trakl o anumită culoare ca fiind în mod special „caracteristică" lui. Mai ales în această poezie putem lua interpretarea lui Goethe despre „Teoria culorilor" și anume „Tocmai din reflecția culorilor primim viața" (Faust I). Este o întreagă cosmologie întinsă ca o pânză peste acest triunghi: Roșu, albastru și aur(iu) ceea ce ne întâmpină în creația lui Trakl. Aici, în acest context, aurul este explicit numit „Aurul roșu" ceea ce ne dă senzația unei culori complementare: galben-roșu-auriu și albastru...
Deci, putem vedea deja din acest scurt text că lumea culorilor lui Trakl nu poate fi simplificată sau adusă în mod direct la un numitor comun. Teoria culorilor lui Goethe poate fi folosită pentru interpretare!

Christian W. Schenk

NOTE

1 FICKER, LUDWIG VON (1880 – 1967) – scriitor și editor. Georg Trakl i-a dedicat poemul „Cîntecul unei păsări mute”. Ficker a fost ultima persoană care l-a vizitat pe Trakl, înainte de moartea acestuia, în Cracovia, la spitalul Garrison, de unde acesta îi scrisese ultimele scrisori.
2 GOETHE, JOHANN WOLFGANG (1782 – 1832) – poet german, gânditor, una dintre cele mai strălucite personalități a culturii universale.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Georg Trakl



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Comnetariul critic al traducătorului

Poezia „Noaptea”, apare într-o formă scurtă, pregnantă, asemeni unui program în care întunericul este luat drept pretext pentru a scoate la iveală o lume colorată.
Albastru și roșu apar de două ori, aurul o dată și acestea toate doar în patru versuri. Trakl însuși i-a scris pe data de 7 mai 1913 lui Ludwig von Ficker1 că această poezie îi este „mai presus de toate dragă" lui.
Cititorul poate sta în fața acestui text total dezarmat. Un „păcat originar“ pare a fi creat prin căderea de la albastru spre roșu. Albastrul ochilor, o lume a spiritului s-a stins și o gură roșie pecetluiește această stingere. Asta ar putea fi o primă parafrazare, dar „Albastrul ochilor mei“ este indisolubil legat de „Aurul roșu al inimii mele“. Gura roșie este la rândul ei supusă mantiei albastre, asemenea mantiei Fecioarei Maria. Ambele „zone“, cea a eului și cea a celeilalte persoane, au în roșu și albastru aceiași valență. Totuși pare o apoziție „Albastrul ochilor mei“ și „Aurul roșu al inimii mele“ care„“s-a stins în noaptea asta“.
Tocmai în poezia asta putem reflecta împreună cu Goethe2 că „Noaptea" face clar faptul că ar trebui să fim atenți să atribuim lucrării lui Trakl o anumită culoare ca fiind în mod special „caracteristică" lui. Mai ales în această poezie putem lua interpretarea lui Goethe despre „Teoria culorilor" și anume „Tocmai din reflecția culorilor primim viața" (Faust I). Este o întreagă cosmologie întinsă ca o pânză peste acest triunghi: Roșu, albastru și aur(iu) ceea ce ne întâmpină în creația lui Trakl. Aici, în acest context, aurul este explicit numit „Aurul roșu" ceea ce ne dă senzația unei culori complementare: galben-roșu-auriu și albastru...
Deci, putem vedea deja din acest scurt text că lumea culorilor lui Trakl nu poate fi simplificată sau adusă în mod direct la un numitor comun. Teoria culorilor lui Goethe poate fi folosită pentru interpretare!

Christian W. Schenk

NOTE

1 FICKER, LUDWIG VON (1880 – 1967) – scriitor și editor. Georg Trakl i-a dedicat poemul „Cîntecul unei păsări mute”. Ficker a fost ultima persoană care l-a vizitat pe Trakl, înainte de moartea acestuia, în Cracovia, la spitalul Garrison, de unde acesta îi scrisese ultimele scrisori.
2 GOETHE, JOHANN WOLFGANG (1782 – 1832) – poet german, gânditor, una dintre cele mai strălucite personalități a culturii universale.
Adina Speranta
luni, 07 octombrie 2019