Melancolia - Georg Trakl

Puternică ești înăuntru-ți
Tu, gură-ntunecată, plăsmuire
Din norii toamnei,
Liniște aurie de seară;
Râu de munte, verzui înserând
În ocolul de umbre
Al pinilor zdrobiți;
Sat
Ce piere smerit în imagini brune.

Aici aleargă negrii cai
Pe pajiștea pâcloasă.
Voi, soldați!
De pe colină, unde spre moarte se rostogolește soarele,
Sângele țâșnește în râs –
Mut
Sub stejari! O, vuitoare melancolie
A oștirii; cu zarvă, un coif strălucitor
Căzu de pe fruntea de purpură.

Noaptea de toamnă prea rece se lasă,
Cu stelele deopotrivă strălucește
Peste zdrobite oseminte bărbătești
Călugărița liniștită.




Traducere Mihail Nemeș

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Georg Trakl



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.