Jale omenească – a 2-a variantă - Georg Trakl

Ceasornicul spre ziuă cinci bătând –
Pe-nsingurați îi prinde-o sumbră groază,
Pomi goi vuiesc în parc când se-nserează.
Se mișcă chip de mort la geam curând.

Această oră poate a și stat.
Năluci albastre-n ochii tulburi joacă
În ritm de nave ce pe râu se-apleacă.
Un șir de melci ce lin pe chei se-abat.

Se joacă pale fete oarbe-n crâng
Ca-n somn îndrăgostiții strânși în brațe.
Și muște bâzâie, din hoit să-nhațe;
Scâncește-n pântec poate-un prunc, nătâng.

Cad ruje roșii și-albăstrii din mâini
Și gura tânărului înțeleaptă;
Se zbat lin pleoape: spaima le deșteaptă;
Prin negrul febrei simți miros de pâini.

Se-aud și țipete îngrozitor;
Schelete licăresc prin ziduri roase.
Rea râde-o inimă-n odăi frumoase;
Un câine-atinge-n goană-un visător.

În beznă-un gol sicriu se pierde lin.
Un loc pal ucigașului i-apare,
Când noaptea-n vânt se sfarmă felinare.
Și tâmple-n alb de nobil lauri țin.



Traducere Mihail Nemeș

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Georg Trakl



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.