În întuneric – (variantă) - Georg Trakl

În primăvara albastră, sufletul tace.
Sub ramuri care picură în seară
iubiții și-au plecat frunțile gânditoare.

O cruce erodată. În comuniunea fără soare
bărbatul și femeia s-au trezit unul al altuia.
Pe peretele steril
cel pustiu se rătăcește cu stelele sale mutante.

De-a lungul cărărilor moștenite din pădure
pustiul vânătorilor uitate
se scufundă tot mai adânc. Tăcerea ta se ridică
deasupra chipului de stâncă zdrobit în revoltă.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Georg Trakl



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.