Poemul destrăbălatelor frumoase - Geo Bogza

Destrăbălatele târgului, fetele care n-au învățat carte
Hoinăreau pe maidane, dornice de dragoste și vin
În floarea roșie a pulpelor ascuns aveau un spin
În care toți amanții se vor cresta de moarte.

Și nebunește, prin vorbe tari sau sincopate gesturi
Într-un apus de soare când târgul părea mai măreț
Își arătau pentru legi un fulminant dispreț
Și marea preferință pentru viol, asasinat, incesturi.

Feciorii de bani gata abia treziți din vis
Nedumeriți priveau aceste ticăloase
Ele mâncau pe stradă gutui viermănoase
Și-și dezveleau din pulpă un spațiu interzis.

Dar nu prostituate erau, ci îndrăgostite
De ceea ce în viață e un joc periculos
Sub fuste albastre duceau un sex veninos
Și-n pumni, ca pe șopârle, tâțele strivite.

Și erau, ale naibii destrăbălate, atât de frumoase
Venerice răni (ca tăieturile crude ale briciului)
Le parfumau pulpele cu mirosul straniu al viciului
Atunci când treceau seara, și dulci, și tenebroase.

Feciorii de bani gata au părăsit palatele
Și s-au oprit în fața destrăbălatelor, pierduți
Ele i-au salutat, ei s-au apropiat, tăcuți
Feciorii de bani gata sărută lung destrăbălatele.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Geo Bogza



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.